Mihai Eminescu: Calin (File de poveste) elemzés? - Többi lent

IV

Astfel vine-n toată noatea zburător la al ei pat.

Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat;

Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarce ca să fugă,

Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă:

- O, rămâi, rămâi la mine, tu, cu viers duios de foc,

Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc

Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit,

Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îngrădit.

O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triştii ochi,

Dulci-s ochii umbrei tale - nu le fie de diochi!

El s-aşează lângă dânsa şi o prinde de mijloc,

Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc:

- O, şopteşte-mi - zice dânsul - tu cu ochii plini d-eres

Dulci cuvinte ne'nţelese, însă pline de-nţeles.

Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i,

Şi-l visez, când cu-a mea mână al tău braţ rotund îl pipăi,

Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri,

Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri

Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele

Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele;

Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz,

Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz,

Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură,

Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură.

Tu!!... nu vezi... nu-ţi aflu nume... Limba-n gură mi se leagă

Şi nu pot să-ţi spun odată cât - ah! cât îmi eşti de dragă!

Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă,

Căci pe rând şi-astupă gura când cu gura se adapă;

Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută,

Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută,

Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială,

Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.

Versuri de la: [link]